Megaliti. Cetateni – Negru Voda VI.

La intoarcere, la circa 5 minute de la iesirea propriu-zisa dintre megaliti sau chiar acolo unde incepe abruptul cararii la urcare, calatorului ii iese in cale o adevarata scena din timpurile imemoriabile ale acestei planete; unde, aproape de zilele noastre, aceste furnici numite oameni au avut impresia ca sunt nu numai cele mai puternice, dar si singurele din Univers (ceea ce nu poate sa arate decat puterea de manipulare cu care s-a lucrat aici).
Aceasta scena este o adevarata masinarie a timpului, o captura “fotografica” care, ca oricare alta, are povestea si scopul ei. Astfel, in prim plan se identifica chipurile a doua animale (Atentie! “Animat” inseamna care se misca! Oamenii sunt de asemeni animati, animale! Notiunea de “oameni” este doar o denumire a rasei), cel mai probabil fiinte maimutoide, cioplite in stanca.
Aduce totusi un pic si a sarpe, mai ales daca facem o comparatie cu faimosul Glycon.

Spun asta pentru ca partea gatului ar fi prea lunga pentru o maimuta. In orice caz, este o scena in miscare, spre deosebire de alti megaliti statici.
Ambele chipuri sunt indreptate spre vale; primul are infatisare domoala, linistita, cel de-al doilea pare a tipa. Poate fi o scena a unei fugi, de catre sau spre cineva, poate fi de asemeni o scena in care este exprimata disperarea unei specii si reactiile printre vietuitorii ei.
In planul secund, deasupra celor doua capete, isi face aparitia un sarpe subtire, ivit pe langa stanca. Un atribut specific celor care s-au ocupat de constructia megalitilor de aici si a celor de la Corbii din piatra este forma accentuata a ochilor. Sapati cu o perfectiune despre care nu vom vorbi aici.
Si acum sa inchidem cu toti ochii si sa spunem: “Sunt cea mai puternica fiinta din Univers!”